Există o autonomie universitară – înțelegem și noi asta, că nu suntem rupți de realitate -, însă Universitatea Dunărea de Jos din Galați a sărit calul rău de tot zilele trecute. Iar Ministerul Educației ar face bine să se sesizeze urgent, până când gogomănia academică plănuită nu începe să producă efecte juridice și ne facem de râs pe toată planeta.
Ca să spunem lucrurilor pe nume, amintita universitate de stat a reușit performanța de a angaja ca personal didactic o doamnă bucătăreasă, cunoscută pentru că oferă la popor, pe internet, rețete culinare „ca la mama acasă”. Aceasta însă, nu va explica studenților tainele ciorbei și ale plăcintelor – la care, probabil, este destul de pricepută, căci are un trafic bunicel pe internet – ci va preda cursuri de vlogging și blogging.
Nici nu e tocmai clar ce-i cu cursurile astea, căci oamenii lui „don” Lucian Georgescu, rectorul universității, o tot dau cotită, cum că nu ar fi vorba chiar de o pregătire universitară, ci de ceva de perfecționare, gen. Încă, uitându-ne prin cele legi și statute descoperim că universitățile nu pot organiza cursuri de alfabetizare, nici pentru preșcolari, nici gimnaziale, nici liceale și cu atât mai puțin un soi de școală profesională pentru pierzători de vreme pe internet. Legal, cursurile de perfecționare organizate de instituție pot fi, așadar, doar universitare și post-universitare, ceea ce-i altă mâncare de pește, totuși, decât vloggingul. Dar să trecem peste chestiunea asta, poate că nu-i chiar așa de importantă.
Problema este că doamna angajată de universitate în scopul amintit nu deține niciun fel de calificare pentru a desfășura activități didactice. Practic, nu ar putea să ocupe nici măcar un post de profesor de școală gimnazială și ar putea fi cel mult suplinitor de desen la Cucuieții din Deal. Însă asta nu o împiedică se predea la o ditamai universitate publică, unde regulile spun că trebuie să fii minimum doctorand pentru a accede în sistem, ca asistent. De la asistent în sus trebuie să ai deja doctoratul. Calități pe care bucătăreasa în discuție nu le are.
Mai mult decât atât, amintita persoană nu deține niciun fel de atestat profesional (diplomă, certificat, adeverință) că ar fi calificată în vlogging sau blogging. Așadar, cel mult putea să fie invitată cândva (la un loc cu alți practicanți ai bloggingului; sunt cu sutele numai la Galați) să le povestească studenților despre experiența personală empirică. În niciun caz să predea sub umbrela unei instituții academice, unde există niște rigori legale legate de funcționare. Buchea cărții, trebuie să vină de la profesioniști, totuși.
Și, la urma-urmelor, ce-i vloggingul, măi, domnilor de la universitate? Ca să știți și voi, academicilor, această îndeletnicire are trei componente: INFORMAȚIA (aici fiecare cu ce are în cap; proaspăta voastră angajată e bucătăreasă, deci – știți voi – ciorbe, tocănițe etc); COMUNICAREA (aici e vorba de tehnici de transmitere a informației pe care profesorii specializați în comunicare – și aveți din ăștia din belșug! – le știu categoric mai bine decât bucătarii) și INFORMATICA (parte pe care știe să o predea la perfecțiune un profesor de IT, cu facultate și cu acreditare; și din ăștia aveți din belșug, nu aveați nevoie de bucătari). Puse cap la cap, ăstea toate înseamnă vlogging și blogging, bre, „inovatorilor”.
În fața aceste gogomănii universitare, așteptăm cu interes momentul în care nea Gogu, paznicul de la Bac, va fi chemat să predea inginerie navală (că doar a mers cu bacul de mii de ori la viața lui, știe ce-i aia), iar nea Jan, fochistul de la Școala 12, să fie angajat să-i învețe pe studenți metalurgie, că tot despre foc și cuptoare e vorba și acolo, nu? Bravo academicienilor, ați înfăptuit absurdul!
