Puțină lume știe, dar Centrul Cultural Dunărea de Jos din Galați (entitate subordonată CJ) papă anual un buget egal cu cel al trei comune. O sumă consistentă, din banii noștri ai tuturor, care alimentează lefurile babane a 31 de salariați (trei sferturi dintre ei ajunși acolo pe bază de proptea politică (a se citi PSD) și finanțează tot felul de evenimente așa-zis culturale al căror principal scop este, de fapt, susținerea electorală a partidului din care face parte Costel Fotea, președintele CJ Galați.
Implicarea politică a Centrului Cultural Dunărea de Jos (CCDJ) nu-i de azi, de ieri, ci de când s-a înființat, însă propagandiști mai de nădejde, fără scrupule, au devenit mai ales sub mandatul de președinte al lui Nicolae Bacalbașa (director fiind poetesa Florina Zaharia) și sub actualului președinte (director fiind Vali Viorel Sandu, un politruc habarnist trimis să prășească pe tarlaua culturală după modelul marilor înaintași bolșevici).
După ce că ne toacă banii în scopuri politice (deși ar trebui să promoveze valorile culturale și tradițiile, nu politicienii), mai nou ciolănarii de la Centrul Cultural au început să se dea cap în cap pentru privilegii mai mari, lefuri mai grase și ciolane mai pline de măduvă. Se amenință cu greva generală și cu cotonogeala regulamentară, cu legea penală și cu palma morală. Că așa-i în politică (doar n-o să-mi ziceți că la CCDJ se face cultură!): datul în stambă e obligatoriu.
Primul care și-a umflat mușchii este liderul sindical Ioan Horujenco, de felul lui instructor de dansuri populare în cadrul instituției. Probabil obosit de atâta bugetărit (că asta face dintotdeauna), Horujenco a cerut două zile libere pe lună pentru a se ocupa de marea organizație sindicală compusă din 31 de membri, printre care și omniprezentul Paul Buță, artistul cu normă întreagă la Centrul Cultural, la Teatrul Muzical, dar și la muzeul personal. Și mai sunt vreo doi-trei fitiliști, „refugiați politic” de prin presă și altele funcții, despre care vom vorbi mai pe îndelete în curând.
Ideea este că nici managerul Vali Viorel Sandu nu-i mai breaz, căci este parașutat la Centrul Cultural pe o bază profesională incertă, singurul lucru care-l recomandă să conducă o astfel de instituție fiind carnetul de membru PSD. Ce-i drept, înainte de asta a fost mare aranjor de chefuri la ALDE, sub aripa cunoscutului Eugen Durbacă și în prietenie cu al „mare gălățean” pe nume Picu Apostol Roman (chiar el). A fost consilier ALDE și directorul Serviciului Public Judeţean de Administrare a Domeniului Public şi Privat, a pupat unde a trebuit la PSD și – iată! – acum păstorește cultura gălățeană, de ai zice că toată viața lui a făcut cercetare etnografică, a compus rapsodii și a cântat la cimpoi.
Una peste alta, nici sindicalistul Horujenco n-are dreptate (căci cere niște privilegii care nu există în lege, dar omul n-are de unde se știe, căci el înțelege brâul, sârba și hora-n două părți, nu subtilitățile juridice), dar nici Vali Viorel Sandu nu are ce căuta în funcția de manager (căci nu-i mai competent decât femeia de serviciu de la CCDJ să conducă un centru cultural). Și-apoi, ce atâta zarvă pe banii noștri, câtă vreme ăștia de la Centrul Cultural folosesc doar partidului cu trei trandafiri, în niciun caz poporului plătitor de taxe. Posibil că ne-ar sta mai bine fără CCDJ, iar cu porcoiul de bani irosit de armata de trântori de acolo să facem ceva pentru oameni normali.
