Bănuim că ar fi trebuit să fie un moment frumos, care să celebreze Ignatul la români. De fapt, așa și scria în programul evenimentului desfășurat în weekend în plin centrul Galațiului, în fața sediului PSD de la Romarta. Însă n-a ieșit deloc cașa cum se aștepta, căci se vede treaba că organizatorii arvuniți de Primărie (contra frumoasei sume de 200.000 de lei; adică 2 miliarde lei lei, cum zic pensionarii) n-au prea studiat parte de etnografie și folclor (mu mai zic de mitologie), așa că au procedat așa cum au văzut, pe vremuri, la ei în mahala, în Bădălan sau în Vadul Ungurului.
Mai exact, simbolistica Ignatului a fost trecută pe linie moartă, iar din ea a rămas ceea ce s-a văzut: măcelărirea unui porc, făcutul cârnaților, oala cu vin fiert și lăutarii care au băgat manele live în ăst timp, la căpătâiul decedatului. Pardon, sacrificatului. Totul sub ochii inocenți ai copiilor veniți la Orășelul lui Moș Crăciun nu la poiata lui Moș Cârnat. Gen!
Ehei, dragii moșului, d-apăi dacă l-ați fi întrebat – zic și eu, la nimereală – pe maestrul etnograf Paul Buță despre ce înseamnă Ignatul (care, apropo, e pe 20 decembrie, nu pe 18), apăi v-ar fi spus, măi, inculților de periferie, că Ignatul nu-i doar despre burdihan și lăutari, că are o încărcătură mistică specială, că este momentul în care gospodarul întrezărea semnele de bun augur ale anului următor (făcea o fiertură din grâul vechi din care hrănea toată familia, dar și necuvântătoarele din curte), că există anumite urări de belșug specifice (nu „mama mea florărească”, categoric), că Sfântul Ignatie nu are nicio legătură cu momentul tăierii porcului, că e în post deci nu „te spargi” în figuri cu tochituri, că se pornesc colindele din acea seară și câte și mai câte.
Dar organizatorii evenimentului n-au de unde să știe toate acestea – cum nu știu nici că hidoșenia aia de Belem pusă în centru nu are nici în clin, nici în mânecă cu noi, ortodocșii – căci ei au studiat doar doctrina partidului pe filiera căruia au fost intruduși „în schemă”.
În tot acest timp, la Sibiu cânta colinde Madrigalul, la Cluj concerta Camerata Juventus, până și la Bârlad cânta Fuego, căci na, e bun omul la colindat. La noi răsuna maneaua și mirosea zdravăn a băutură, a tochitură, a fasole cu ciolan și-a porc pârlit, în plin centru, la kilometrul zero al urbei, într-un loc care ar fi trebuit să fie alocat copiilor și bucuriei Sărbătorilor. La mulți ani!
P.S: A nu se înțelege că avem ceva cu tradiția tăierii porcului. Are rostul ei, însă nu așa și acolo unde-au dus-o organizatorii de evenimente plătiți de Primăria Galați.