Până în urmă cu vreo 30 de ani, INETOF Galați (devenită după 1989 ELNAV) era o bijuterie a industriei românești. Producea elice navale unicat, care ajungeau pentru a echipa navele produse la șantierele românești de la Galați, Constanța, Brăila, Tulcea și Oltenița, dar și la marile șantiere din Europa, mai ales din „blocul socialist”: RDG, Polonia, Bulgaria, Iugoslavia. Însă cumpărau elice de la Galați și olandezii, danezii, belgienii sau italienii.
Explicația acestui fenomen este simplă: la INETOF se produceau elice după standardele de calitate japoneze (de unde fusese cumpărată tehnologia, de ultimă oră), iar prețurile românilor erau mai bune decât ale asiaticilor. Apropo, s-a făcut și un film artistic de propagandă socialistă la fabrica de elice din Galați, respectiv „Zile fierbinți”, realizat de Sergiu Nicolaescu în 1975.
Din păcate, Elnav și-a început declinul după 1989, odată cu dispariția flotei și cu reculul industriei navale românești. Din cei circa 2.000 de salariați (cam câți mai sunt în prezent în toată industria gălățeană, dacă nu socotim combinatul siderurgic) ai fabricii, în doar 5-6 ani au mai rămas vreo 500, iar după zece ani numărul lor a scăzut sub 100, iar producția s-a dus către zero. Colosul industrial mai era doar un spațiu dezolant unde se făceau, ocazional, confecții metalice minore. Sau se turnau cratițe și plite.
Privatizarea și trecerea întreprinderii dintr-o mână în alta, în condiții de multe ori dubioase, au pus capac performantei fabrici. Ultimul său patron a contractat credite haotice și dubioase, iar Elnav nu a mai făcut față datoriilor și dobânzilor. Utilajele au fost tăiate la fier vechi, distruse sau furate. A urmat insolvența, apoi falimentul și vânzarea pe bucăți a ceea ce a mai rămas, după care au venit procesele cu creditorii, care a vrut fiecare câte o feliuță, până n-a mai rămas nimic.
La sfârșitului lui 2022, Curtea de Apel Galați a decis radierea Elnav din Registrul Comerțului, după ce a constatat că acolo nu mai există nimic. Nici măcar o cheie de 14, ori un stâlp de care să legi un câine. Nimic. Adică fix ceea ce se poate spune și despre calitatea managerială și profesională a celor care au deținut fabrica în ultimii 30 de ani.
