Ca în fiecare primăvară din ultimele trei decenii, Dunărea aduce la vale cantități uriașe de gunoi. Fenomenul a aluat amploare din anii 2000, pe fondul poluării masive a albiilor râurilor din România, care la topirea zăpezilor aduc în fluviu un adevărat tsunami de gunoaie, multe dintre ele nedegradabile, în special plastic de toate felurile.
Deși fenomenul este cunoscut și a stârnit de mai multe ori revoltă publică, autoritățile române încă se scarpină la ceafă și „caută soluții” pentru a rezolva cumva problema. Dincolo de faptul că Garda de Mediu ar trebui să taie răul de la rădăcină, adică să meargă la sursa poluării, pe partea de intervenție și depoluare lucrurile arată extrem de prost.
Practic, în zona Galați-Brăila – adică pe un segment esențial, dat fiind că aici se varsă în Dunăre două râuri cu bazine hidrografice uriașe: Siretul și Prutul – nu există nicio navă specializată în a colecta gunoaiele. Nimic! Zero! Asta în timp ce la AFDJ și APDM se cheltuie anual sume uriașe pentru tot felul de „fantezii” și pe salarii ca pe Wall Street.
Colectarea gunoiului adus de fluviu este lăsată la mâna naturii, adică dacă ajunge la mal (cum se întâmplă acum) este adunat de serviciul de salubritate al orașului Galați. Asta deși malul Dunării este administrat, legal, de cele două instituții menționate, nu de Primărie. Dacă nu ajunge la mal, se duce către Deltă, iar apoi ne minunăm cu toții de ce este Delta tot mai murdară, mai lipsită de viață, mai urât mirositoare. Uite de aia! Pentru că Ministerul Transporturilor (șeful AFDJ și APDM) doarme în papuci din punct de vedere profesional, este ocupat doar de asigura fotolii călduțe și lefuri grase unor politruci incompetenți, care în mediul privat n-ar ajunge nici măcar șefi de echipă de salubritate, în niciun caz mari directori și directorași la companii naționale de interes major.
