Trebuie să recunoaștem că partidul PACT pentru Galați ne este simpatic. Reunește niște oameni interesanți ce par să fie animați de intenții sănătoase, însă – vorba poetului Gării de Nord – nu poți judeca o carte doar după copertă. Așadar, dincolo de frumoasele aparențe, PACT pentru Galați are propriile bube-n cap. Adică orgolii inutile și lupte quijotești, naivități ce ating câteodată stupizenia și accese de capitalism ce amintesc de fapt de falansterele proto-socialiste.
Doi oameni de acolo atrag în mod deosebit atenția, mai ales că sunt și consilieri locali ai municipiului Galați din partea formațiunii politice: antreprenorul Gregor Alexandru Teodorescu (foto; „părintele” tezelor PACT pe linie economică; cum ziceam, multe niște utopii naive, ce par capitaliste, dar sunt mai degrabă socialist-anarhiste) și profesorul Doru Căstăian (băiat fin, filosofal de-a dreptul, dar atins uneori de un fel de mimetism politico-administrativ; adică, mai pe românește, atras de năravurile politicienilor de rând, bazate pe conflict de dragul dezbaterii politice și pe vânătoare de privilegii).
Însă nu pentru a-i analiza pe cei de la PACT am „comis” articolul de față, ci pentru a observa că micul partid de la malul Dunării a trecut într-o nouă etapă a existenței sale: afacerile mass-media. Mai exact, newsletterul partidului – un material foarte interesant, de altfel, în care își prezintă activitatea de la Consiliul Local – este mai nou pe bază de abonament plătit. Ca la canalele TV porno, carevasăzică. Pentru o lună costă 8 euro, iar pe an 80 de euro, deci mai ieftin, orișicât.
Ideea este cel puțin bizară, căci se presupune că, în numele transparenței, un partid are tot interesul să informeze publicul ceea ce face – unele chiar plătesc pentru asta – însă, na, să nu uităm că PACT este condus de un om de afaceri pe care-l putem numi „experimental”, căci n-am auzit să fi avut până acum vreo afacere de succes, deși a încercat mai multe. Iar cum mâna lui dreaptă din partid este un filosof (de talent, ce-i drept), combinația este de-a dreptul letală. Dar poate fi și asta o formă de a face politică, nu?
