Tot românul s-a obișnuit cu ideea că sistemul RO-Alert este cea mai proastă idee a ISU. Cum începe o furtună – pac! – începe să-ți „urle” telefonul de zici că s-a declanșat apocalipsa. În esență, asta nu-ți folosește la nimic. Dar fix la nimic. Dacă stai la bloc (iar 90% dintre gălățeni stau la bloc), poți cel mult să închizi geamul să nu-ți plouă în sufragerie. Însă oricum închideai geamul, chiar și fără să-ți dea alarma Arafat. E o chestiune de logică.
Între timp, ne-am obișnuit ca tunetele unei ploi de vară să fie însoțite de „țipetele” Ro-Alert. Face parte din „mezanplas”, nu ne mai batem capul, doar căutăm repede butonul de unde să închidem gălăgia ce ne inundă din telefon. Mulți nici măcar nu citesc mesajul adiacent, căci știu deja că plouă. Mare brânză…
Mai nou, însă, oamenii lui Arafat au descoperit că jucăria poate fi pornită și în afară de momentele când plouă sau bate vântul. Spre exemplu când bombardează rușii porturile ucrainene. Căci – nu-i așa? – nu știi când deviază o dronă de la traseu și cade-n păpușoi la nea Ilie.
Așa s-a întâmplat sâmbăta trecută, în crucea nopții. Sistemul RO-Alert a pornit pe nepusă masă. Oamenii s-au uitat afară și ce să vezi? Nu ploua. Nici nu bătea vântul. „Ce proști! Iar au încurcat prognoza meteo!”, s-au gândit cei mai mulți și s-au culcat la loc. Alții însă, au citit mesajul și au simțit cum panica le dă târcoale. „Atenție! Cad obiecte din cer!”, le transmitea robotul Arafatului. Iar oamenii au crezut și s-au speriat. La ce le-a folosit asta? N-o să știm niciodată, căci logica alarmării ne scapă, câtă vreme protecția populației este, în România, doar un concept teoretic, un dosar gros cu șină, nu există soluții practice.
Dar să le luăm pe îndelete.
PASUL 1: Rușii bombardează portul ucrainean Reni.
În noapte de 30 septembrie spre 1 octombrie, pentru a 20-a oară, rușii au trimis câteva drone cu explozibil spre portul ucrainean Reni. Condamnabil, dar nimic nou.
PASUL 2: O dronă trece un pic peste graniță.
Puțini au înțeles, dar dronele rusești nu zboară fix pe cursul Dunării, adică sinuos, ci au un traseu drept pușcă. Așa că deseori trec și peste o bucățică din teritoriul României. Lucru inadmisibil, dar care – totuși – ar trebui să declanșeze reacții diplomatice la nivel înalt, nu alerte pe telefon.
PASUL 3: Armata confirmă încălcarea teritoriului.
Un angajat al Armatei Române, n-are ce face și – în căutarea de adrenalină – dă un comunicat prin care anunță că radarele au detectat o încălcare a graniței de către un obiect neidentificat. Neidentificat pe naiba! În mod evident, era vorba de o dronă rusească. Și nici măcar nu era o premieră că drona respectivă a trecut peste teritoriul țării noastre. Se mai întâmplase în ultimele săptămâni, fără să se dea vreo alarmă.
PASUL 4: Omul cu șaorma
Un gălățean care locuiește în carterul Siret (sau Dimitrie Cantemir, cum îi zic autoritățile) a avut chef, în crucea nopții, să iasă să-și ia o șaorma, dacă tot nu avea somn. În acest timp, amețit de poftă, are impresia că un OZN (dronă, MIG etc) a picat în lanul de păpușoi din apropiere. Desigur, putea să scuture din cap, să se gândească la faptul că a fost, de fapt, o bufniță care vâna șoareci, și să-și vadă de șaorma lui. Dar nu! Omul a pus mâna pe telefon și a sunat la 112, „că cade”.
PASUL 5: Logica cretei
Coroborarea celor două evenimente îl determină pe paznicul de noapte de la ISU (căci trăim cu impresia că el a luat decizia de a trimite mesajul RO-Alert, nu pare să fie o decizie luată profesionist) să apese butonul de panică. Iar telefoanele gălățenilor pornesc să „ragă” de zici că s-a deschis iadul, nu alta. O panică inutilă, provocată de autorități incompetente. Nimic altceva.
PASUL 6. Un nebun aruncă o piatră
Se activează Armata. Și dă-i și caută piatra aruncată de un nebun în baltă. Mă rog, în păpușoi. Însă intervenția Armatei este și ea parcă de parodie, nu de NATO. Am văzut și o scenă memorabilă. Undeva pe bulevardul Brăilei, un camion al Armatei – un hârb de neimaginat – e la semafor. Se face verde. Mașina nu izbutește să o ia din loc. Cârâie, pârâie, sughiță, dar abia se urnește și – cu un ultim efort – o ia ușurel la deal, cu 4-5 kilometri pe oră. Probabil că este o mașină specială, de prins melci, căci pentru intervenții militare nu pare a fi…
Între timp, militarii „perie” lanurile de porumb dintre Galați și Brăila. Nu găsesc nicio o urmă de dronă. Urme de bufnițe, da. Dar bufnițele nu sunt în război cu Ucraina, nu se pun la socoteală. Desantul se mută înspre Smârdan, că acolo cred strategii armiei că ar putea să fi ajuns drona. N-a ajuns. Iar cauza e simplă: n-a fost nicio dronă. A fost doar o intersectare a prostiei cu incompetența. Un cocteil exploziv, fără îndoială.
PASUL 7: Măcar ipotetic, cineva ar trebui să răspundă
În fața acestui abuz de alarmare cu aer militarist, cineva ar trebui să răspundă. În principiu, s-au jucat cu nervii oamenilor, iar acest lucru este impardonabil. Nu suntem în Coreea de Nord, unde poporul este un amănunt oarecare în strategia liderului suprem. Suntem – măcar teoretic – într-o democrație, iar drepturile cetățenilor sunt mai importante decât jocul de-a războiul al generalilor români (fie ei de la Armată sau de la ISU). Căci la generali suntem lideri mondiali, orice prostovan ține-n raniță bastonul cu pricina, din câte se poate vedea!