Inspectorii vamali din cadrul Biroului Vamal de Frontieră Constanţa Sud au reţinut aproximativ 77 tone detergent pentru rufe susceptibil de a fi contrafăcut. Marcă bună, cu căutare, numai că singura asemănare cu originalul era ambalajul. În interior: un praf dubios ce părea mai mult nisip decât detergent.
Teoretic – după eticheta faimoasă; mai exact „Ariel” – produsul ar valora vreo 1,2 milioane de lei şi a fost descoperit ca urmare a controlului fizic efectuat asupra mărfurilor aflate în trei containere sosite din Turcia, aparţinând unei societăţi comerciale din Galaţi. Era frumos dacă inspectorii vamali ziceau și ce firmă e „în combinație, ca să știm și noi – muritorii de rând – de cine să ne ferim. Dar nu ne-au zis, ca urmare a cunoscutei lozinci „infractorii au drepturi”.
Am aflat, totuși, că „cele 77 tone detergent pudră pentru rufe susceptibil de a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală pentru o marcă protejată la nivel internaţional“.
”În conformitate cu reglementările naţionale şi europene privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, autoritatea vamală a reţinut detergentul susceptibil de a fi contrafăcut în vederea trimiterii spre expertizare, la finalizarea cazului urmând a fi dispuse măsurile legale care se impun. Menţionăm că deşi se pot vinde cu preţuri atractive, mărfurile contrafăcute prezintă riscuri care pun în pericol sănătatea şi siguranţa cetăţenilor”, a transmis Autoritatea Navală Română.
Și, totuși, cine-i, domnilor de la Vamă Fisc etc, firma care se ocupă cu astfel de coțcării? Că pare mare și cu dever, deci tare le-ar folosi gălățenilor să știe, în baza legislației în vigoare, de cine sunt prostiți.
