Deși grevele spontane cu repetiție de la Transurb SA par să fie banale conflicte de muncă, surse bine informate din interior ne-au confirmat ceea ce deja bănuiam: acolo e în plină desfășurare o răfuială politică, iar angajații sunt simple jaloane. Masă de manevră.
Vechiul nucleu ALDE/PC/PUR/APR de acolo (în fapt oamenii lui Durbacă) suferă de ceva vreme rău de tot în urma managementului pesedistului Dorian Dumitru (director general proaspăt demisionat, la presiunea sindicaliștilor). Aici, lucrurile sunt confuze. În vreme ce unii spun că Dumitru a vrut să spargă mafia din societate (sunt de notorietate afacerile cu motorină și piese de schimb furate din jurul Transurb), alții cred că directorul pus de PSD a vrut, de fapt, doar să schimbe macazul banilor, nu să oprească jaful.
Oricare-ar fi explicația, este cert că scandalul de la Transurb a fost atent orchestrat de un cerc format din doar 7-8 oameni, restul angajaților fiind o simplă masă de manevră. Că miza este alta o arată și motivul neînțelegerilor radicale: o majorare salarială de doar vreo 70 de lei impozabili. În ponderea salariului mediu brut din societate este vorba de doar un pic peste 1%, adică insignifiant.
Alte surse spun că drăcușorul politic trebuie căutat și în PNL, care salivează de multă vreme la sinecura numită Transurb. O societate care poate fi mulsă cu abnegație prin căpușe bine plasate, unde lefurile șefilor sunt foarte grase și unde orașul Galați pierde anual, ca dintr-un sac fără fund, circa 10 milioane de euro pe an. Asta doar din activitatea curentă, fără a socoti și investițiile masive ale Primăriei în cumpărarea de autobuze, troleibuze și tramvaie noi, precum și în refacerea căilor de rulare.
Gurile rele mai zic că primarului Pucheanu i s-a propus un plan de externalizare a activității de transport public (parc auto, clădiri și infrastructură) către un operator privat care, în loc să fie subvenționat de oraș, să plătească o redevență către bugetul local. Adică în loc să pierdem 10 milioane de euro pe an, să încasăm ceva, Fie și doar 1 euro. Tot am avea de câștigat imens. Primarul însă ezită să ia o decizie. Oare de ce?
