Medicul Alexandru Ritivoiu, unul dintre cei mai cunoscuţi specialiști ORL din Galaţi, a murit, miercuri dimineaţă, la vârsta de 77 de ani.
Alexandru Ritivoiu s-a născut la Bucureşti, pe 24 iunie 1945, într-o familie de medici, fiind așadar un continuator al unei tradiții. Îl însoţea deseori pe tatăl său la spital, când acesta era de gardă. După liceu, alegerea Facultăţii de Medicină din Bucureşti a părut astfel un lucru firesc. În tinerețe a pasionat şi de atletism, participând și la o serie de campionate regionale și naționale. De altfel, sportul a fost cel care l-a adus pentru prima oară la Galaţi, iar oraşul i-a plăcut atât de mult încât l-a ales pentru a profesa Medicina și a se stabili. Deloc întâmplător, medicul era considerat gălățean get-beget, căci puțini iubeau aceste locuri precum el. „Mai gălățean decât gălățenii la a zecea generație”, spunea despre Ritivoiu, acum câțiva ani, Dan Gogoncea, fostul președinte al CJ Galați.
A venit ca medic specialist în otorinolaringologie (ORL) la Spitalul de Copii din Galaţi, în 1976. Pe parcursul carierei, a operat zeci de mii de pacienţi copii.
A cochetat după revoluție, o scurtă perioadă, și cu politică, însă experiența nu tocmai plăcută (a fost exclus din PNL în urma eternelor fragmentări și epurări care se produceau pe atunci în tabăra liberală) l-a făcut să se dea deoparte și să-și vadă de profesie.
Doctorul Alexandru Ritivoiu spunea mereu, ca un fel de jurământ de credință față de propria vocație, că îi place să trateze copii, pentru că aceştia sunt cei mai demni şi cei mai sinceri pacienţi. Mai spunea și că îi plac oamenii sinceri şi că, în timpul liber, iubeşte să citească. Citea mult, lucra mult, prefera să stea deoparte de „lumina reflectoarelor”.
Însă una dintre opiniile medicului Ritivoiu față de sistemul medical din România l-a readus acum câțiva ani din nou atenția publicului. El mărturisea că sistemul medical de la noi este cu mult în urma celui din Franţa şi că acest decalaj se adânceşte, în loc să se micşoreze, de la an la an. Opinia lui a fost împărtășită atunci de numeroși alți medici de prestigiu și a devenit subiect de dezbateri publice. Semn că medicul avea un simț aparte în a scoate în evidență lucrurile importante.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
