Îl mai țineți minte pe junele pesedist Marius Humelnicu? Cum nu? Este băiatul ăla care a jucat oleacă de fotbal (puțin și modest, de altfel), apoi s-a agățat de colțul paltonului lui Dan Nica și nu s-a mai lăsat desprins de acolo până nu a primit și el o funcție, o sinecură, o atenție, o măslină. A ars gazul pe la niște fundații ale Primăriei, a ajuns chiar city-manager (o jignire la adresa funcției, dacă e să ne întrebați pe noi), apoi a fost proptit în lista de candidați pentru senat ai PSD. Și – uite-așa – a intrat în parlament, e senator, e sculă pe basculă, iar mâine-poimâine o să ne pomenim, ca-n filme, că ne pune la adunat melci, că i s-a făcut poftă.
În general, Marius Humelnicu este un senator de nădejde. Adică se ocupă cu făcutul nimicului pe o leafă grasă, e în comisii de prietenie cu alte state – prilej cu care se plimbă pe mapamond pe banii noștri -, are și el sinecuriștii lui de îndestulat, are familie, prieteni, șef de la partid, plan de lipit afișe, normă de declarații demagogice, bune de prostit electoratul. Nu-i nici mai breaz, nici mai puțin breaz decât alți senatori, asta e clar.
Însă uneori iese în evidență, se dă în stambă, descoperă apa caldă și mersul pe jos, inventează roata, merge pe doi cai odată. Mai nou, se visează un fel de Greta Thunberg (o știți, copila ai suedeză care țipă la oamenii mari, îi face idioți, iar ăia aplaudă) și vrea să pornească revoluția ecologică la Galați. Eh, nu, stați, liniștiți, nu vrea să facă cumva curățenie în PSD, se simte bine așa cum e. El vrea, pur și simplu, să finalizeze hidrocentrala de la Cosmești. Cum care hidrocentrală de la Cosmești? Ăăăă… Da. Există un dig (făcut, de fapt, pentru a apăra malul de vest al Siretului de inundații), iar în rest mai nimic, deși s-au cheltuit acolo cam 50 de milioane de euro (la valoarea actualizată), în perioada 1990-2012. A fost o vacă de mult, s-au decontat la greu facturi, după principiile știute din afacerile cu iz politic: 1 – trebuie să mănânce și gura lor o pâine și 2 – Ce-i cu săpături nu mai poate dezgropa nici mama DNA.
Din 2012 încoace șantierul a fost abandonat, urmele trecerii oamenilor s-au cam șters, deci e loc de mai bine, tovarăși, trebui să repornim morișca facturilor, în numele „energiei verzi”, că e la modă. Deci senatorul Humelnicu s-a sesizat, deci treaba e ca și rezolvată, cum ar veni. A și fost acolo, s-a pozat cu tăpșanul, propagandiștii „de la cabinet” au distribuit, să știe „urbi et orbi” că lui Humelnicu îi pasă, boss, de popor!
„Centrala este de tip baraj are o putere instalată proiectată de 44,80 MW şi ar produce anual 125,5 GWh de energie verde şi ieftină. Lucrările au fost demarate în 1990, când s-a realizat devierea apelor, digul drept aproape integral (adică 7 km din cei 9,5), centrala, excavaţiile grosiere, În primă fază, lucrările au costat 247,4 milioane lei (valoare actualizată) la care se adaugă cele pentru proiectare, terenuri, avize, etc. A urmat o perioadă de abandon. În 2012, a fost reluată construcţia si au fost refăcute multe dintre obiective. S-au cheltuit 58,4 milioane lei, iar pentru repararea integrală mai trebuiau doar 8,3 milioane lei. Apoi lucrările au fost din nou abandonate. Este esenţial ca lucrările de la Centrala Hidroelectrică Cosmeşti să fie finalizate! Noi, parlamentarii Partidului Social Democrat ne vom uni forţele astfel încât Centrala de la Cosmeşti să poată deveni funcţională cât mai repede, în condiţiile în care ar fi introdusă pe lista hidrocentralelor la care vor fi finalizate lucrările! Avem nevoie de energie ieftină, avem nevoie de sursă de apă pentru irigaţii, iar oamenii din zonă nu vor mai sta cu teamă că ori de câte ori plouă abundent sunt în pericol”, a zis Marius Humelnicu.
Are dreptate, domnule! Că așa a zis el și cu aeroportul (era acolo, în prim plan, când parlamentarii PSD au năvălit în lanul cu răsărită de la Braniștea, să ne arate viitoarele piste), acum câțiva ani și – iată! – avem în continuare nevoie de aeroport. Că nu s-a făcut! A zis că ne trebuie? A zis! Ne trebuie? Clar, ne trebuie! Și a mai zis că vrea să se facă. Că vrutul nu costă nimic. Păi, ce, de când se ocupă politicianul român cu făcutul? El e cu zisul. Și cu foloasele aferente zisului. Altă treabă ar fi dacă minciunile politicienilor ar produce curent. Ce bogăție ar fi prin țărișoară…
