Gălățenii au „înroșit” netul în ultimele zile, după ce au constatat că, deși plătiseră taxele și impozitele locale (care nu-s deloc mici: o familie de trei persoane, cu un apartament amărât de bloc și o mașină de sub 1400 cmc are de achitat echivalentul a 50% din salariul minim pe economie, doar pentru că locuiește în Galați), mai au de dat ceva bani în plus. Cum ar veni: s-au schimbate regulile în tipul jocului.
Dincolo de mirarea concitadinilor (totuși, Primăria ne-a „amenințat” încă de acum trei luni că urmează să ne buzunărească suplimentar), merită spus că majorarea vizează taxa de habitat, care s-a transformat în taxă de salubritate.
Evident, mișcarea aceasta, mai exact creșterea taxei cu circa 45 de lei de persoană – apropo, trebuie plătită, căci altfel se pun penalizări! – este cât se poate de ilegală. Nicăieri în lume nu există taxă de salubritate. Desigur, există impozite pe proprietate, bani care merg la administrarea spațiilor publice, însă restul serviciilor – apă, gaz, electricitate, canalizare, preluarea gunoiului – sunt în zona contractuală. Adică, mai pe românește, trebuie să existe un tarif și un contract, nu un impozit.
Acesta este și motivul pentru care, la înființarea acestei taxe (acum mai bine de 15 ani), nu s-a spus că ar fi de salubritate. A fost numită de habitat tocmai pentru că presupunea salubritatea spațiilor publice, amenajarea spațiilor verzi samd. Motiv pentru care acum, când devenine taxă de salubritate, intră în conflict cu legea.
Iar legea spune că serviciile publice care vizează în mod direct cetățenii și presupun o prestație explicită, trebuie organizate după principii comerciale. Adică fie externalizate către un operator privat care să încheie contracte individuale cu beneficiarii, fie delegate în gestiunea unei societăți controlate de municipalitate. Și în al doilea caz, prestarea se face tot pe contracte individuale și pe bază de tarife reglementate, în sensul că trebuie aprobate de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.
Niciun astfel de serviciu public nu poate fi finanțat printr-un impozit, legea e clară, așa că ne așteptăm ca numeroși gălățeni – mai ales dintre cei cu abilități juridice – să se adreseze instanței pentru ca taxa „clocită” de primarul Pucheanu să fie anulată.
Evident, se pune întrebarea firească de ce edilul nu procedează conform legii și nu externalizează salubritatea sau nu înființează o societate comercializată specializată. Ei bine, lui îi place să aibă un sac fără fund, de unde să scoată cât, când și cum vrea. O societate comercială ar avea un buget precis definit, nu s-ar mai putea angaja de-a valma lipitori de afișe care să nu facă nimic.
Dacă vă uitați în organigramele celor două servicii publice de la Galați care ar trebui să fie societăți comerciale – Spații Verzi și Salubritate – veți descoperi cu stupoare că 35% dintre angajați sunt funcționari (TESA), iar aproape 20% au funcții de conducere. Cum ar veni la fiecare doi gunoieri există un angajat la birou, iar din cinci angajați de la Salubritate doi sunt gunoieri sau șoferi, doi sunt funcționari și unul este șef peste ceilalți patru. Evident, 99% dintre cei de la birouri n-au nicio treabă de făcut, doar iau leafă pentru că le-a dat partidul un os de ros. Acum ați înțeles de ce a crescut taxa de habitat?
