Sunt câțiva ani de când arestul domiciliar a devenit o obișnuință în România. Practic, suspectul de comiterea unei infracțiuni este obligat să stea acasă pe un anume interval de timp din perioada anchetei penale sau chiar a procesului, iar perioada respectivă i se scade din eventuala pedeapsă privativă de libertate. Dacă ești infractor și știi că nu prea ai cum să scapi de pedeapsă, pare foarte tentant s-o alegi pe cea mai bună din două rele și să încerci să faci cât mai mult din pedeapsă în propria sufragerie, nu?
Evident, o astfel de măsură – deși discutabilă, căci conceptul de „pușcărie în sufragerie” nu prea se „pupă” cu rolul punitiv al unei pedepse – pare una de bun simț în cazul unor infracțiuni mărunte, comisă fără violență. Însă când ajung să facă „închisoare” în propria casă dealeri de droguri, traficanți de carne vie, violatori, ori tot felul de astfel de nenorociți, lucrurile nu mai sunt chiar așa de acceptabile pentru publicul larg, cel care respectă legea.
Practic, după ce un individ din zona crimei organizate este prins, are șansa să stea în propria casă – chipurile arestat – caz în care pedeapsa este de-a dreptul părintească, așa, din categoria „ai luat 4 la mate, deci azi n-ai voie în club”. Pe bune, măi? Așa se face mai nou justiția în România?
Însă lucrurile ar fi cum ar mai fi dacă arestul domiciliar s-ar face „ca la carte”, adică așa cum scrie în lege. Însă nu-i deloc așa. „Arestații” mișună prin județul Galați fără nicio strângere de inimă, presează martorii din procese să se „cumințească”, comit alte și alte infracțiuni în timp ce, teoretic, sunt „arestați”.
De ce este posibilă această aberație? Pentru că în România s-a „implementat” doar o jumătate din sistemul occidental de arest la domiciliu, fără acele brățări cu GPS care să semnalizeze la Poliție că suspectul a șters-o de acasă. Așa că măsura este fix-pix, o sublimă păcăleală de care beneficiază din plin infractorii.
Când și când, în urma reclamațiilor celor care cad victime ale „arestaților”, se mai ia câte-o măsură. Dar mai mult de ochii lumii, căci fenomenul este mult mai amplu decât lasă să se vadă autoritățile, este complet scăpat de sub control și este alimentat din greu ca efect al corupției din sistemul polițienesc.
Mai sunt, cum spuneam și cazuri în care „arestații” ce umblăm brambura ajung, totuși, după gratii. Spre exemplu, zilele trecute am avut două astfel de cazuri, un adevărat record județean. Probabil că n-au fost „amabili” cu supraveghetorii, altfel nu se explică intransigența bruscă a „organelor“.
Așadar, poliţişti din cadrul Poliţiei Municipiului Tecuci – Biroul Investigaţii Criminale împreună cu cei din cadrul Secţiei 3 Poliţie Rurală Lieşti au pus în executare două mandate de arestare preventivă pentru o perioadă de 30 de zile, emise de Curtea de Apel Galaţi la data de 07.09.2023, privind doi bărbaţi cu vârstele de 23, respectiv 47, întrucât nu au respectat condiţiile arestului la domiciliu.
Aceştia sunt cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi de efectuarea neautorizată de operaţiuni cu substanţe susceptibile a avea efecte psihoactive în formă continuată. Mai pe românește, sunt traficanți de droguri. Că tot se vobește despre testarea antidrog a copiilor din școli, în loc să fie băgați la răcoare traficanții…
Primul a fost depistat la o adresă pe raza municipiului Tecuci, iar cel de-al doilea la adresa de domiciliu situată pe raza comunei Umbrăreşti, din judeţul Galaţi. Cei doi bărbaţi au fost preluaţi de poliţiştii din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale Galaţi – Biroul Urmăriri, iar apoi au fost încarceraţi în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă Galaţi.
