Anunțat cu surle și trâmbițe drept „investiția secolului” și „salvarea industriei europene”, proiectul fabricii de baterii electrice auto de la Galați se dovedește, cu fiecare zi care trece, o mare minciună electorală. O invenție a „baronului” PSD Dan Nica, disperat să nu dispară de pe listele alegerilor din 2024. Însă minciuna are picioare scurte, adevărul iese la lumină.
Deși inițial se anunțase că investitorii belgieni cu care Dan Nica a venit la braț (mai exact compania Avesta Battery and Energy Engineering – ABEE) au un plan de investiții fabulos, că pun la bătaie 1,4 miliarde de euro și că statul român trebuie doar să asigure infrastructura necesară (teren, șosea, acces la utilități), timpul dovedește că nu-i deloc așa. Cel mai recent „i-a zburat porumbelul” primarului Ionuț Pucheanu.
Potrivit declarațiilor edilului din cadrul emisiunii ZF „Investiţi în România”, Guvernul României se află pe ultima sută de metri privind structurarea finanțării pentru ajutorul de stat dedicat investiției de 1,4 miliarde de euro pe care compania belgiană Avesta Battery and Energy Engineering (ABEE) dorește să o facă, la Galați, într-o fabrică de baterii electrice. Asta în teorie, că în practică nu s-a făcut nimic, nici măcar nu s-a săpat, cum zice țăranul, „un veceu de campanie”.
„Încă nu s-au apucat efectiv să construiască. Noi am anunţat investiţia cu mare fast, în faţa unor persoane extrem de importante nu doar la nivel de România, ci şi la nivelul Uniunii Europene, suntem în momentul de faţă pe ultima sută de metri pentru obţinerea formulei pentru ajutorul de stat, pentru că această investiţie are nevoie de o formă de întrajutorare şi din partea statului român“, a declarat primarul Ionuț Pucheanu.
Așadar, marii investitori n-au de fapt banii pentru a se apuca de treabă, ci așteaptă să le dea statul român o subvenție, o pomană, ceva. Cât este subvenția din banii românilor pentru profitul belgienilor? Nimeni nu vrea să spună oficial, însă, pe surse, am aflat că, de fapt, compania belgiană ar vrea ca statul să dea un ajutor nerambursabil – o subvenție – de 800 de milioane de euro, iar ei să pună restul de 600 de milioane de euro. Și nici pe ăia toți, ci doar 200 de milioane de euro, căci 400 de milioane ar fi partea de „know-how”. Blana ursului din pădure, cum ar veni!
Partea halucinantă este că deși statul român ar urma să pună o căruță de bani în proiect, nu va obține nimic în schimb. Efortul financiar public, dacă va fi, ar fi uriaș. Am socotit noi că este ceva mai mult decât a costat podul peste Dunăre, plus rețeaua de drumuri de legătură aferentă, plus drumul expres Galați-Brăila. Sau, dacă vreți, este prețul cu care România a vândut, la un loc, Combinatul Siderurgic Galați, Șantierele Navale Galați, Brăila, Tulcea, Mangalia și Constanța, plus BRD (ca să fie și o bancă în listă).
Întrebarea este de ce ar fi cheltuiți banii românilor pentru așa ceva? În schița de proiect se vorbește despre generarea de locuri de muncă și de taxe și impozite aferente ajunse la bugetul public. O fi! Însă un calcul sumar arată că fabrica de baterii autor (dacă va fi) va genera cel mult 400 de locuri de muncă. Ipoteza că alte 2.500 de locuri de muncă vor apărea în industria conexă pe orizontală și pe verticală este falsă, căci 95% din componentele și materiile prime pentru baterii sunt de import. Așadar, nu putem vorbi decât de cel mult 500 de locuri de muncă în România.
Pornind de la premisa că oamenii vor fi plătiți foarte bine, la nivel european, adică la o leafă medie brută de 3.000 de euro (15.000 de lei) pe lună (36.000 de euro pe an), descoperim că volumul total al salariilor ajunge, anual, la cel mult 18 milioane de euro. Cum taxarea pe muncă în România este de circa 43%, rezultă că statul român s-ar alege anual cu circa 7,7 milioane de euro suplimentar. Cu alte cuvinte, și-ar recupera investiția sub formă de subvenție în cam 103 ani. Merită, nu-i așa?
În același timp, costurile cu poluarea suplimentară sunt foarte greu de cuantificat. O astfel de fabrică lucrează cu substanțe cu o toxicitate ridicată și – în plus – conform recentelor reglementări europene, trebuie să se ocupe OBLIGATORIU de reciclarea bateriilor auto ieșite din uz. Mult faci, mult reciclezi, cu costuri ecologice ridicate și cu riscuri mari pentru sănătatea populației.
Dar până atunci mai este de mâncat multă mămăligă deoarece, vorba lui Pucheanu „primii pași concreți spre derularea investiției au durat mai mult decât ne-am fi închipuit sau decât ne-am fi dorit, atât noi, cât mai ales investitorul”. Însă edilul este optimist, căci „o dată la o săptămână sau la două săptămâni când ajung la Bucureşti trec pe la Guvern pentru a mă interesa de cum merg aceste lucruri“.
Ionuț Pucheanu spune că formula pentru ajutorul de stat este finalizată (nu zice în schimb nimic de sumă), dar „Guvernul trebuie să găsească sursa de finanţare pentru acest ajutor de stat”. Adică n-are banii cu pricina, asta în timp ce legislația europeană nu prea-i dă voie să plătescă ajutoare de stat neincluse în schema unică din UE. Dar el vrea, cam ca ardeleanul în luna de miere.
Că e utopie, o recunoaște chiar Pucheanu, dar cam cu jumătate de gură. Însă se dă un fel de erou al nației, „se luptă” din răsputeri cu „sistemul” (de parcă n-ar fi ai lui la guvernare), va tăia capul hidrei, totul e să-mai voteze o dată partidul oamenii, că vine tare AUR din urmă. Că pentru ce altceva luptă el, baronul Nica și ai lor?
Dar Pucheanu e un credincios. El crede. N-are vreo certitudine, însă debordează de optimism (electoral, probabil, că afacerile nu au succes pe bază de optimism, ci de pricepere) și dă vina pe „dujmanii” care-i bagă bețe în roțile căruței electorale.
„Eu cred că se va întâmpla, îmi pun speranţa că se va întâmpla. Am luptat mult prea mult pentru această investiţie ca să renunţ doar pentru că îmi spune cineva, un ministru mai trecător decât sunt eu pe funcţia pe care o am, că nu e de acord sau că nu vrea. Nu pot să iau «Nu» ca răspuns, prin urmare mă voi lupta. (…) Vom vedea cine şi dacă într-adevăr mai sunt orgolii de învins, pentru că vorbim de orgolii, aşa cum am spus şi în primă fază. Avem toată susţinerea premierului Marcel Ciolacu din toate discuţiile pe care le-am avut şi nu a fost doar una în acest sens“, a declarat Ionuț Pucheanu. (aplauze furtunoase, desigur)