Aniversarea a 165 de ani de la Unirii Principatelor Române, adică de la 24 ianuarie 1859, a produs emulație la Galați. Sute de oameni s-au înghesuit să țopăie în hora unirii, la statuia lui Cuza, de ai fi zis că de asta depinde viața lor de aici încolo, deși dacă-i întrebai ce se sărbătorește acolo, nici jumătate n-ar fi știut să-ți explice ceva cât de cât logic. Dar – na! – nouă, românilor, ne plac la nebunie festivismele, defilările, mitingurile electorale și chilabalele de orice fel, așa că există, ca întotdeauna, o explicație.
Dincolo de afluxul neobișnuit de oameni (unii lăsau impresia că au venit că „poate pică ceva”) a surprins cumva decizia autorităților de a monta în zonă un țarc de garduri ca la proteste. Dar probabil că știau ei cu cine au de-a face, căci eficiența gardurilor s-a demonstrat când a început hora unirii și când s-a dat năvală ca la promoția la tigăi de la Lidl. Patriotism de tip nou, se știe.
Însă cel mai tare ne-a dezamăgit prestația politicienilor gălățeni, care au asistat la eveniment cam rebegiți și plictisiți, de ziceai că evenimentul le-a strica siesta ori i-au adus jandarmii cu forța acolo.
Și mai interesant a fost momentul intonării imnului de stat, moment în care cei mai mulți au dus mâna dreaptă la burtă (în poza alăturată sunt primarul Ionuț Pucheanu și viceprimarul Cristina Enache), de ai fi zis că i-au luat crampele la stomac ori – Doamne ferește! – le joacă prostata feste. Numai moment solemn nu a fost, ca să fim sinceri.
N-ar fi rău ca armatele de consilieri de imagine ce roiesc în jurul politicienilor (și-s plătiți din bani publici) să pună mâna să citească despre momentele solemne și despre bune maniere și să-și învețe „stăpânii” că una este dă duci mâna la inimă (zona toracală centrală, ușor stânga) și alta e să te ții de stomac. Vorba lui nea Gigi Dinică, din celebru film Filantropic: „Să fim profesioniști, ce naiba!” (partea cu „mâna întinsă care nu spune o poveste”, din același film, ține de alegerile din toamnă, nu intrăm în amănunte momentan).
