Când să zicem că – gata! – baronul roșu Dan Nica se lasă de politică, ne lasă în pace, se duce-n viața lui, iată că ne pomenim cu el din nou la ușă, ne cere voturile, se pricepe din nou la orice și are din nou o opinie despre toate cele.
Brusc, social-democratul Dan Nica renunță la anonimatul în care, vreme de 4 ani, și-a încasat leafa grasă de 15.000 de euro pe lună de la Parlamentul European și devine salvatorul planetei, al industriilor, a tot ce mișcă. Desigur, în speranța că mai joacă o tură în parlament, pe bani frumoși.
Ultima temă lansată de Nica este (deloc surprinzător) protejarea industriei siderurgice europene. „Trebuie să fie o temă prioritară în cadrul politicilor economice ale Comisiei Europene, în vederea protejării întreprinderilor și a locurilor de muncă din acest sector strategic”, a declarat europarlamentarul gălățean în cadrul dunei întâlniri cu comisarii europeni Margrethe Vestager și Maros Sefcovic.
Așa! Și? Este vreun sector nestrategic în Europa de azi? Agricultura, construcțiile, turismul sau industria alimentară de ce n-ar fi prioritare? De ce siderurgia? Auzindu-l pe Dan Nica cum se agită și promite că va face și va drege – foamea de voturi e mare, deh! – începi să te întrebi dacă politicianul înțelege că Republica Socialistă România nu mai există, că UE nu-i URSS, iar economia europeană este guvernată de regulile pieței libere.
Cu atât mai ciudat este demersul lui Nica dacă ținem cont că industria siderurgică este cea mai poluantă dintre toate industriile. Bine, el nu-i convins de asta și spune niște povești nemuritoare despre combinate siderurgice fruntașe în întrecerea socialistă la capitolul combaterea poluării. Este ca și cum ai spune că violatorul este campion la sex, iertată să ne fie comparația.
Evident, Dan Nica are o dublă miză personală în povestea. Prima ar fi să reaprindă speranța în sufletele locuitorilor orașelor dependente de siderurgie – cum este și Galațiul – astfel încât amărâții să-l voteze. A doua miză, tot personală, ține de zona de lobby industrial, cu avantajele de rigoare, Că – na! – e bine să te ai bine cu cei care învârt miliardele de euro și pot sponsoriza oricând o cauză politică, o campanie electorală, o sindrofie social-democrată etc.
În același timp, interesele investitorilor din siderurgie sunt clare: să primească subvenții și protecție vamală în spațiul european. Deci să-și optimizeze profitul. Și să se închidă ochii la poluare.
Cât despre noi, amărăștenii de rând, nu ne rămâne decât să ne hrănim cu gogoșile electorale ale lui Dan Nica și să tragem în plămâni, în continuare, poluarea furnizată de marile combinate. Care, mai nou, conform vrafurilor de hârtii și a declarațiilor arogante, nu mai scot pe coșuri fum, ci direct ozon de calitatea a I-a.
