Majoritatea gălățenilor în viață consideră „Păpădia” de la Casa Sindicatelor – sau „Puful de păpădie”, aşa cum apare fântâna arteziană în Lista monumentelor, căci este una dintre lucrările de patrimoniu ale orașului – un simbol al Galațiului. Probabil unul dintre cele mai cunoscute, alături de „Elice”, de „Nespălata” și de „Faleză”.
De-a lungul anilor, lucrarea care a împrumutat numele unei întregi zone din oraş a devenit mai mult decât un simplu monument, fiind un adevărat punct de reper în mentalul colectiv al locuitorilor urbei. Asta până acum trei ani, când mințile luminate de la primăria Galați condusă de primarul PSD Ionuț Pucheanu și de majoritatea PSD cu apucături dictatoriale din Consiliul Local (vom explica în detaliu, într-un articol viitor, de ce spunem asta), au decis să fie demontată.
În mod normal, reparațiile de la instalația de apă, curățarea pieselor din oțel inoxidabil și reamenajarea zonei n-ar fi trebuit să dureze mai mult de două-trei luni. Iar costurile nu ar fi trebui să depășească 100.000 de lei.
Adică mai nimic dacă ne gândim că Galați Fest 2026, scălâmbăiala aia sinistră de la începutul lunii iunie ne-a costat (că banii gălățenilor au fost tocați pe balamucul din centru!) 1,5 milioane de lei. Bine, circul de pe Domnească a prilejuit tot felul de comisioane și aranjamente pentru gașca PSD, că a fost de unde, pe când la Păpădie bugetul ar fi mic, nu prea e mare lucru de sifonat…
Așadar, păpădia a ajuns, dintr-un simbol al Galațiului, un simbol al mizerie. Și va mai sta mult și bine în starea asta deplorabilă, căci Primăria Galați nu are niciun plan să facă ceva. Desigur va plăti în continuare – din banii gălățenilor! – articole publicitare de multe milioane de lei pe an către Viața liberă, Monitorul, TV Galați și Lider FM, prilej cu care vom afla că la Galați e foarte bine, dar suntem noi niște idioți și nu ne dăm seama. Nu-i așa, domnule Pucheanu?
Una peste alta, ne folosim de prilej pentru a face un scurt apel la memorie cu privire la istoria Păpădiei Galațiului. A fost realizată de Mircea Roibu în anii 1974-1975.
Istoria monumentului are multe puncte în comun cu construirea, la Galați, a Întreprinderii Navale de Elice Turnate din Oţel şi Fontă (INETOF). Un alt simbol gălățean ajuns oale și ulcele. Maşina de prelucrat elicele navale a fost adusă din Japonia, de la Okayama. Tehnicianul Mircea Roibu a mers pe tărâm nipon, cu ocazia acestei achiziţii, moment în care a văzut şi „păpădia” originală. Revenit în România, Mircea Roibu a realizat, la Şantierul Naval Galaţi, o fântână arteziană soră geamănă cu cea din Japonia.
Modelul fântânii arteziene japoneze sub formă de păpădie a fost preluat nu doar la Galaţi, ci şi în restul lumii. Drept urmare, monumente similare putem regăsi, astăzi, în Turcia, în Noua Zeelandă, precum şi în mai multe locuri de pe cuprinsul Statelor Unite ale Americii. Unele dintre aceste „păpădii” au montate şi sisteme de iluminare, fapt ce le sporeşte farmecul.
În momentul în care a fost montată, şi „păpădia” de la Galaţi se putea mândri cu un sistem de iluminare, care a dispărut însă între timp. Așa cum a dispărut, între timp, și Păpădia cu totul…
Alături de „Păpădie”, tehnicianul Mircea Roibu a dat Galaţiului şi Elicea (monument realizat în 1973), precum şi încă două lucrări de artă devenite simboluri: „Icar” (în 1988), amplasată în faţa sediului fostului Muzeu de Artă Vizuală, şi Fântâna arteziană cu valuri din inox, intitulată „Valurile Dunării” (realizată în 1997), lângă Potcoava de Aur. Între timp demolată de administrația Pucheanu și dispărută pe undeva prin meandrele concretului.
Născut la 26 ianuarie 1935, Mircea Roibu a fost autorul a 21 de brevete de invenţii în diverse domenii şi a avut peste 400 de inovaţii aplicate în industria navală şi siderurgică. A plecat dintre noi în anul 2012, pe 26 noiembrie 2012.
