Ne-am obișnuit, de câțiva ani încoace, să citim prin rapoartele generale de Mediu că municipiul Galați este una dintre cele mai puțin poluate așezări urbane din România. Am ajuns chiar să credem asta, să ne fălim că – uite, domnule! – la Galați e mai bine decât la Brașov în ceea ce privește calitatea aerului. Ei bine, e cazul să revenim cu picioarele pe pământ și să nu ne mai îmbătăm cu apa chioară din rapoartele de Mediu. De fapt, Galațiul este un oraș cu aerul teribil de poluat, mai ales cu praf, dar și cu diverse noxe generat de trafic și de activitățile industriale.
În caz că nu știați (nu vă luați după panourile alea publice, că nu funcționează, s-au bloca la „excelent”) există o rețea națională de monitorizare. Găsiți datele aici: https://www.calitateaer.ro/public/home-page/?__locale=ro.
Evident, acolo sunt „la moment”, însă puteți să le parcurgeți și „la nivel istoric” dacă scormoniți bine prin site. Ce-i drept, este nevoie să fii un pic peste medie la abilitățile de folosire a internetului, căci sunt ascunse după un sistem de căutare foarte complicat, plin de abrevieri și de termeni de specialitate.
Totuși, după ce le deslușești, afli că deși pe 4 aprilie starea aerului pare bunicică la Galați (categoria „ACCEPTABIL”), la fel e și la Iași (orașul considerat cel mai poluat din Moldova, la fel e și la Cluj (orașul considerat cel mai poluat din Ardeal). E mai bine la Constanța, Timișoara, Pitești etc, doar Bucureștiul este sub acest indice. Vorbim – atenție – de o zi de după ploaie, când calitatea aerului este mult mai bună decât înainte de asta.
Ca urmare, dacă sondăm datele anterioare (ultimele 7 zile mai exact), descoperim că situația de la Galați este, pe alocuri, un dezastru. Astfel, în perioada 29-31 martie a fost realmente nenorocire, cu depășiri uriașe ale normelor de poluare, ceea ce a dus calitatea aerului la nivelul ”RĂU”, figurat cu roșu în grafice. La acest nivel de poluare sănătatea populației este afectată considerabil, constatându-se agravarea afecțiunilor respiratorii pre-existente și creșterea majoră a riscului de declanșare a unor afecțiuni respiratorii cronice precum astmul sau BPOC.
Dacă nu ne credeți, verificați pe site-ul despre care am făcut referire. Oricum și datele de acolo sunt ușor „îndulcite”. A demonstrat acest lucru profesorul universitar Burlui, de la Iași, care a măsurat aerul cu aparatură de laborator performantă, demonstrând că senzorii Ministerului Mediului au o marjă consistentă de eroare „pe minus”. Adică înregistrează valori ceva mai bune decât sunt în realitate. De ce? Dacă am ști, v-am spune. Însă promitem că vom investiga asta.
